Mă bucur că te-am întâlnit! – scrisoarea unui bărbat îndrăgostit

You have to register to be able to see this link. Register HERE! If you are already a member please log in! If you still you are not able to see the link you need to activate your account or an administrator need to activate your account!

Sunt la câteva mii de kilometri distanţă de mine, de îmbrăţişarea ta, de buzele tale moi, de parfumul cafelei băută pe marginea primelor raze de soare, de discuțiile noastre nocturne când luna ne îmbia la somn, de copilăriile tale, de zâmbetul tău copilăresc şi nevinovat. Nu îmi fac griji că nu vom trece peste cele trei luni în care sufletele noastre se vor întâlni doar în gând, doar printre amintirile noastre, acele milioanele de poze ale minţii. Cred în iubirea noastră cu toată fiinţa mea, riscând să cobor cu o viteză de neimaginat de pe cea mai înaltă culme în cel mai adânc crater, făcându-mi sufletul praf – dar când iubeşti aşa cum te iubesc pe tine, îţi asumi riscuri ce lumii li se par total inutile şi nebuneşti.

Lumea va fi mereu sceptică faţă de iubirea altora, mai puţin de a lor – fiecare este sigur că nu se va întâmpla nimic ce le va zdruncina micul lor colţ de linişte, însă sunt absolut convinşi că li se va întâmpla celorlalţi. În loc să ne încurajăm, să ne ajutăm, să ne spunem o vorbă bună, preferăm să vindem griji, iar cei mai slabi dintre noi le cumpără.

Vorbim zilnic, îţi aud vocea plină de dor, de grijă, de dragoste. Sunt norocos să te am, să am lângă mine o femeie ca tine. Însă, niciodată nu-mi ajung cuvintele să-mi mai domolesc dorul, dar ce altceva pot face? Să te trag de voce şi să te scot afară din telefon, iar apoi să te sărut, să te arunc în pat şi să ne pierdem printre faldurile cearşafului? Este imposibil.

Ştii când mi-e cel mai greu, oricât de bărbat aş fi? Seara, când pun capul pe pernă şi tot ce văd şi simt este un gol imens în dreapta mea. Seara mă simt ca un om părăsit de suflet, mă simt sufocat de golul de aer. Mă simt ca un copac lipsit de sol – n-am de unde să-mi extrag mineralele necesare creşterii. Este surprinzător, impresionant, fascinant cum un om se poate ghemui la tine în suflet, devenind astfel sufletul sufletului tău!