Manastirea din Norwich

[>Le3T]

Aceasta poveste este una FARA INTRODUCERE deoarece asa este mai misterioasa si trebuie sa descoperiti voi fiecare personaj de rol joaca...


Poveste gandita si scrisa de Ra[D]aR

[>Le3T]

Ganduri indoielnice



Henrietta se apropia de manastire. Trecu strada fara sa se asigure. O masina trecu pe la doi centimetri de ea, soferul claxonand si injurand.
Fata ajunse in fata portii. Intra in manastire si o vazu pe Nina ruganduse. Nu vroia sa faca la fel. Ura manastirea si ura faptul ca era randul ei sa gateasca. Ura totul si pe toata lumea...o vazu pe calugarita Margaret dupa usa cu un bici micut in mana si incepu sa se roage manioasa. Isi dorea atat de mult ca parintii ei sa fi trait! Se uita la Nina. Ii vazu in sfarsit chipul cu trasaturi fine de dupa tonele de par castaniu. Ea era noua. Era in depresie. Urma sa se obisnuiasca cu calugaritele, cu biciul, cu rugaciunile zilnice si cu treburile grele. Dar Henrietta nu stia ca acest lucru se va spulbera dupa putin timp, cateva saptamani si nu va mai apuca sa vada asta cu proprii ochi...
Termina cu rugaciunea si intra in camaruta ei si a Victoriei. Vazu patul mic, cearsafurile albe, perna micuta si noptiera pe care nu se aflau decat cateva caiete de-ale Victoriei. Ea era de mai mult timp aici, stia ce se face si ce nu. Stia cum sa se poarte cu fiecare calugarita. Ea nu stia nimic care sa-i foloseasca in viata ei mizerabila si anosta. Se tranti in pat si respira aerul greu. Cearsafurile miroseau a praf. Toata manastirea mirosea defapt a praf. Scoase de sub saltea un caietel si nota ce facu in acea zi care parea oarecare. Se ridica, isi lua cartile si caietele si se duse in camera comuna. Se aseza pe un taburet si isi facu temele. De acolo putea auzi despre ce lucruri pacatoase vorbeau calugaritele si despre ce faceau in timpul liber celalte fete. Doar ea ramanea tot timpul singura. Ea nu avea prietene, Victoria o ignora total si celalte fete aveau alte prietene mai interesante, mai la moda si mai putin depresive ca ea. Ea nu conta. Era doar un alt punct aproape inexistent de pe Pamant.
Mai avea teme de la matematica. Deschise caietul si fu foarte nervoasa cand vazu ce scrie: " Henrietta Wilkins=calugarita tocilara in devenire" . Inchise rapid caietul si injura de toti sfintii in timp ce lacrimile incepura sa-i curga siroaie pe obraji. Era singura pe lume!
Isi facu ghiozdanul pe ziua de maine si se duse sa se roage in biserica. Macar acolo se putea linisti. Observa crucea care scanteia din cauza luminii calde ce intra prin vitralile colorate. Probabil ea era singura care vazuse pana atunci intunericul din lumina, acea particula de rau care se strecura si in cea mai pura incapere. Acest lucru o facu sa tresara. Se simti singura constienta de existenta raului din intreaga lume.
In manastire vazu pe panoul de sarcini si anunturi ca era randul ei si al lui Alice sa gateasca. Alice era, in viziunea ei, un fel de entitate ciudata si credincioasa. Se purta ciudat in preajma ei. Se imbraca ciudat. Dar era frumoasa. Era roscata si avea ochi verzi.
In bucatarie, fetele taiau cartofi in parti opuse ale camerei. Niciuna nu scotea nici un sunet. Alice isi privi prietena. In lumina dupamiezii ochii ei albastrii si parul scurt si auriu o faceau sa arate ca o zeita. Intotdeauna o simpatizase. Atunci cand veni la manastire aceasta ii vanduse nenumarate ponturi despre ce sa faca si cum sa se dea buna printre calugarite. Insa era ceva mai mult. Desi nu voribisera de mai mult de zece ori intr-un an simtea ca o cunoaste. Simtea ca stie fiecare miscare pe care o va face, ce va spune sau ce va crede. Si de multe ori Alice n-a gresit.
Gandinduse la Henrietta, fata isi pierdu concentrarea si lama cutitului aluneca si ii provoca o taietura adanca, scoase un tipat scurt mai multi din cauze socului decat din cauza durerii. Henrietta vani repede la ea cu un prosop si ii curata rana. Alice ii simti rasuflarea in ceafa, in timp ce valatuci de fum din oala ii ardeau fata. Oare ele doua erau doar prietene?

[>Le3T]

O criminala pe strada



Pasi descaltata pe strada umeda. O strada umeda dintr-un orasel mic si umed care se afla intr-o tara umeda numita Anglia. Schita un zambet. "Nebuna de legat"? "Doar o alta distrusa din spitalul de nebuni?" Acum toate se terminasera. Tinea foarfeca insangerata in mana. Primul gand fu sa mai ucida pe cineva. Isi duce mana la gura pentru a-si opri un chicotit si altunci il simti...gustul dulce al sangelui, sange a caror pesoane erau moarte. Isi aminti cu incantare cum ii infipse foarfeca in fata doctorului si cum ii taia pielea asistentei. Din fata se ivira doua lumini orbitoare si apoi se auzi un claxon. Reusi sa ii surprinda figura inspaimantata soferului cand o vazu in mijlocul strazii sangerand din toate partile...ii vazu fata zambitoare...trecu parca prin ea si vazu cat de fericita era ca a ucis niste oameni nevinovati. Dintr-o privire isi dadu seama de tot...
Caldura ii umplea corpul. Vroia sa mai auda odata urletele oamenilor, cum le auzise pe ale ei atunci cand doctorii vroiau sa-i dea un pumn de medicamente pe gat sau sa-i faca injectii toxice. Doar asa se mai putea simti vie. Numai in acest fel putea sa se razbune, provocandu-le si celorlalti atata durere de cate a avut ea parte. Doctorii fusesera primi...urma intreaga lume...
Dintr-o data uita tot. Cine era? Ce facea acolo? De ce sangera? Se sperie ingrozitor si arunca foarfeca din mana. O durere ii strafulgera capul. Isi puse mana la ceafa si simti ca era umed...sange...sangele ei propriu si personal care curgea pe strada. Tipa. Asta fusese singura reactie. Nu putea mai mult. Acum putea simti durerea...si era groaznica...
Picioarele nu o mai ascultara si o luara la goana. Vazu niste lumini in departare. Baga viteaza. Se impiedica si cazu intr-un sant. Se rostogoli la deal, simti pietre cum o zgariau, pamantul cum o murdarea si crengile ii provocau taieturi adanci, simtea cum se mai rupea cate un oscior si apoi cazu pe spate in sant. Socul provocat o facu sa scuipe sange.
Dar vazu cerul...negru, plin de stele. Iarba o gadila pe la nas si vantul o mangaia usor. Nu mai simti nici o durere si ramase asa, mai mult moarta decat vie in sant. Ochii i se inchisera si adormi. Parca auzi prin vis un "Esti bine?" spus cu frica in glas.

[>Le3T]

O prima zi fericita...



Se trezi. Pletele negre ca pana corbului ii miroseau a sampon pentru prima oara in ultimii ani. Observa ca se afla intr-o camera micuta, patrata, simpla si ca deasupra patului avea o cruce micuta din arama. Locul unde se afla mirosea ingrozitor a praf. Incercand sa se ridice din pat observa ca avea pe maini si picioare multe bandaje si cusaturi, inclusiv una lunga cat un deget pe obrajul stang. Era imbracata intr-o camasa alba, cum sunt cele de la spital. Aceasta mirosea a iasomie si pe alocuri a vanilie.
Se ridica in picioare incercand sa-si tina echilibrul, insa se prabusi imediat pe pat din cauza unor dureri sfasietoare din tot corpul.
Se sprijini de perete pana aproape de usa, unde isi vazu reflectia intr-o oglinda. Fu uimita sa vada o entitate pe jumatate bandajata alba ca varul, incercanata si posibil ********a mintal dupa figura de pe fata ei. Nu asa arata ea...cel putin nu asa isi amintea imaginea ei de acum patru ani cand intrase in spitalul de nebuni. De atunci nu se mai vazu deoarece "oglinzile sunt periculoase pentru persoanele cu instabilite mintala, chiar tinute la distanta".
Auzi niste pasi. O stare de neliniste ii strabatu mintea. Probabil veneau s-o duca inapoi, s-o duca in acea camera mica cu pereti din gresie alba si cu gratii la fereastra. Se prabusi pe jos din cauza temerii a ce se putea intampla si privi cu manie usa. Isi dorea sa o faca sa dispara, sa se prajeasca cine avea sa o deschida. Clanta se indoi. Un pocnet. Lacrimile i se formara deja pe in ochi. Al doilea pocnet. Lacrimile ii curgeau deja pe obraji. Al treilea pocnet si usa se deschise. Stranse ochii cat de tare putu si un fior ii trecu pe sira spinarii. Cine putea fi?
De dupa usa aparu o femeie imbracata in negru. Parea a fi o maica. Avea in maini o tava argintie cu un ceainic si o farfurie pe ea.
- Melody, ce cauti pe podea? Vad ca ai incercat sa te ridici. Nu nu, nu e bine. Doctorul a spus ca ai pierdut foarte mult sange. Stai in pat!
Melody? Sange? Doctor? Cand auzi aceste cuvinte seara trecuta ii trecu fulgerator prin minte. Isi aminti cum omorase doctorii, cum fugise si cum cazuse in acel sant plina de rani.
-D-de unde imi stii numele? Cum am ajuns aici? Cine esti?
-Doctorul ti-a facut fisa medicala. Din moment ce parintii tai sunt ***** deja de sapte ani, mi-a spus ca poti sa locuiesti la manastire atata timp cat el vine sa te consulte regulat.
Fata fu nedumerita...parintii ei nu erau ***** si ea locuia la spitalul de nebuni...probabil o incurcasera cu altcineva...
Maica puse ceai intr-o ceasca si o prajiturica pe farfuriuta, dupa care i le intinse. Nu mai mancase prajituri de multi timp, probabil de vreo sase ani, atunci cand mama ei facea prajiturele fierbinti in zilele friguroase de iarna iar ea le fura pe toate si le manca in pod. Cat despre ceai, primeau aproape in fiecare dimineata cate o cana care continea un lichid dezgustator pe care il numeau "ceai". Bau putin. Era delicios, avea gust de fructe de padure si caldura ii dadu fiori pe spate. Prajitura avea cipsuri de ciocolata si era oarecum ovala, intr-o incercare de forma de...ceva...amandoua erau delicioase. Fericirea o cuprinse. Poate nu aveau s-o descopere niciodata in acea manastrie...poate avea sa mearga la scoala si sa aiba o viata ca inainte...poate...visele se spulberara. Aveau sa o caute si aveau sa o gasesasca. Apoi va fi din nou ca inainte. Aceasi viata mizera dintre patru pereti si un hol lung de vreo douazeci de metri...in fiecare dimineata trezirea la sase, spalarea si apoi micul dejun alcatuit din "ceai", paine arsa si oua cat o aluna de mari. Seara stingerea la noua si apoi programul se relua amagitor in fiecare dimineata, cu vise spulberate si plansete.
-Melody..sa vorbim despre tine...ai de gand sa ramai la manastire sau te vei duce la orfelinat?
-Maica...as vrea sa stau la manastrie...sa am un fel de familie, n-am mai avut de mult timp pe nimeni! La orfelinat viata mea nu are are culoare, e in alb si negru...stii...
-Da, desigur, speram ca acesta va fi raspunsul tau...
Un zambet micut se strecura pe fata femeii...avea o figura foarte placuta. Fata vazu in ochii ei o sclipire pe care nu o vazu decat la cativa oameni in intreaga ei viata...simtea ca acela era locul ei...
-Dar stii ca dupa ce te vei insanatosi va trebui sa faci treba ca toti ceilalti, sa gatesti, sa stergi praful cand iti vine randul...
-Desigur, o voi face! Cu cea mai mare placere!
-Atunci s-a stabilit. Melody, esti ofical noua membra a manastirii din Norwich!
Dupa ce femeia parasi incaperea fata se gandi...sorbi din ceai si privi pe fereastra...pasarile o incantau cu cantul lor...probabil era o prima zi fericita dupa atatia ani...

[>Le3T]

O amintire veche



Oare chiar era adevarat? Bajbaia prin intuneric in cautarea unui intrerupator sau ceva, dar nu gasea nimic...
]Dintr-o data zari o lumina albastruie in departare. Apoi inste pasi care se oprira si o creatura se apropie de ea cu pasi marunti. Purta o rochie lunga si alba cu buline roz, bretele subtiri si cateva petice la nivelul genunchilor. Acum isi aminti...
Revazu toata scena. Cum fata cu par auriu se apropie, ii zambi si o trase de mana prin intunericul mistic al noptii de vara din Tabara Sfanta Maria.
Isi aminti chiar si numele ei...Shery...Sofia...Shelby! Asta era numele ei. Cand te uitai la fata ei vedeai intotdeauna un chip zambitor si o privire anormal de migdalata.
Era singura care mai vorbise cu ea dupa ce aproape isi innecase una dintre colege dupa ce ii spuse ca "Esti doar o slabanoaga perversa care se da si ea mare ca poate sa scrie o poveste tampita despre orice. Poate ca nu avea ea multa forta fizica, dar fusese foarte amuzant cand ii varase pe gura o batista si o impinse in lac. Dupa vreo treizeci de secunde fu dezamagita ca nu vazuse nici un strop de sange si o chema repede pe supraveghetoare sa o intrebe inocent de ce apa nu era plina de sange si de ce cealalta fata murise asa repede, fara chinuri. O intrebase aceste lucruri cu cea mai mare inocenta pe care un copil de opt ani o putea arata.
Supraveghetoarea o scoase repede din apa pe fata, care era pe jumatate inecata si chema salvarea, dupa care o scuipa, o lovi si o injura de toti sfintii pe Melody, care nu stia cu ce gresise.
Acea amintire ramse vie in mintea ei. De ce nimeni nu o intrebase pe ea ce-a patit sau ce i-a facut cealalta? De ce pe nimeni nu interesa situatia ei sau cum planse doua ore in baie dupa ce fusese batjocorita?
Apoi...urlete si plansete...Shelby nu trebuia sa aduca in discutie unele lucruri...dar cand aceasta o facuse, nu avea de gand decat s-o faca sa taca naibii din gura odata, sa nu mai scoata un sunet chiar de-ar fi fost sa-i taie limba! Si asta se intampla... lua un cutit, ii taie limba in doua, apoi bucati din fata, apoi...alpoi era moarta...
Dazamagita din nou ca cursese prea mult sange, vru sa provoace mai multa suferinta...si reusi. Incepu cu supraveghetoarea. Dupa cateva taietur reusi sa o doboare si sa o stranguleze. Apoi, tiptil, intra in camera colegei ei pe care vroia sa o ucida de mult timp si...reusi.
Asta fu sfarsitul povestii. Apoi o dusera la spitalul de nebuni si o inchisera acolo pentru cinci ani. Acum ajunsese la manastire...si aici spera sa si ramana..




Sper ca v-a placut ;) Cei care cititi lasati macar un replay ;)

[-=Paul=-]

ai imaginatie buna .......bravo dar nu am prea inteles mare lucru ....in fine .......dar ceva povesti mai vesele nu stii adica astea sunt pentru oameni care sunt sadici si le plece sa ii vada pe ceilalti ca sufera !!

[>Le3T]

Alea de care zici tu sunt pentru copii mici =))

[-=Paul=-]

nu ma refer la alea .... sau ce dak faci si citesti dinastea asa triste si sf ti se pare ca esti om mare ?

poi nu e asa ....poti face si ceva placut ....nu doar sf si "horror"

[>Le3T]

Asta imi place, asta fac ;)

[killer]

vere eu nu citesc atat:))

[>Le3T]

Aha deci,yo ma chinui sa scriu si tu nici macar nu citesti... "Bene" .....