wGods | Toxic
15-03-2019, 10:35 PM
<b>You have to register to ba able to see this link</b> (<b>You have to register to ba able to see this link</b>)
Am fost sigur că nu vei pleca vreodată, că gramul de atenție îți ajunge, că somnul în același pat este suficient pentru a-mi rămâne. Credeam că sunt suficiente cele câteva minute alocate ție pentru a-ți lăsa impresia că te ascult, că-ți las sufletul să se descarce, că te îmbărbătez să poți să o iei de la capăt. N-am știut, de prost, că nu erau de ajuns și că nu era nevoie să-ți acord toate cele 24 de ore ale zilei. Contează cantitatea timpului, nu calitatea lui.
Și m-am înșelat. Ai plecat. La altul. La început, te-am judecat, te-am condamnat, ba chiar te-am jignit în gând. Dar, în timp, am înțeles că femeia pleacă atunci când îți iei ochii de la ea. Că și ea are o fericire de trăit.
N-am știut prea bine că fericirea ta purta numele și chipul meu. Iar eu eram mai mult absent, așadar era firesc ca, într-o zi, fericirea să înceapă să-ți lipsească. Tot mai mult. Cred că lipsa ei ți-a dat puterea să te rupi de mine, să-ți aduni forțele și hainele și să pleci. Departe de tot ce înseamna amintire cu mine.
O femeie al cărei bărbat este mereu plecat, va pleca și ea. Timpul trece și dacă nu trăiește povestea de iubire care s-o topească, știe că a irosit o viață. Oricât ar iubi un om, la un moment dat, se va iubi pe el mai mult. Și-și va urma chemarea sufletului. Așa-i făcut și tu. Și cred că ai ales bine.
Degeaba mi-a părut mie rău. Toată părerea de rău, toate scuzele, nu te-au adus înapoi. Căci toată absența ți-a fost suficientă să apuci pe drumul tău.
Trebuia să fii tu cea care stătea, în acele seri, lângă mine în pat. Dar, probabil, erai într-un alt pat, trupul fiindu-ți mângăiat și sufletul fiindu-ți dezmierdat.
Totuși, să fii iubită!
Pe post de post scriptum, un bărbat inteligent, după ce pierde o femeie pe care o iubea cu toată ființa, învață să fie unul mai bun!
Am fost sigur că nu vei pleca vreodată, că gramul de atenție îți ajunge, că somnul în același pat este suficient pentru a-mi rămâne. Credeam că sunt suficiente cele câteva minute alocate ție pentru a-ți lăsa impresia că te ascult, că-ți las sufletul să se descarce, că te îmbărbătez să poți să o iei de la capăt. N-am știut, de prost, că nu erau de ajuns și că nu era nevoie să-ți acord toate cele 24 de ore ale zilei. Contează cantitatea timpului, nu calitatea lui.
Și m-am înșelat. Ai plecat. La altul. La început, te-am judecat, te-am condamnat, ba chiar te-am jignit în gând. Dar, în timp, am înțeles că femeia pleacă atunci când îți iei ochii de la ea. Că și ea are o fericire de trăit.
N-am știut prea bine că fericirea ta purta numele și chipul meu. Iar eu eram mai mult absent, așadar era firesc ca, într-o zi, fericirea să înceapă să-ți lipsească. Tot mai mult. Cred că lipsa ei ți-a dat puterea să te rupi de mine, să-ți aduni forțele și hainele și să pleci. Departe de tot ce înseamna amintire cu mine.
O femeie al cărei bărbat este mereu plecat, va pleca și ea. Timpul trece și dacă nu trăiește povestea de iubire care s-o topească, știe că a irosit o viață. Oricât ar iubi un om, la un moment dat, se va iubi pe el mai mult. Și-și va urma chemarea sufletului. Așa-i făcut și tu. Și cred că ai ales bine.
Degeaba mi-a părut mie rău. Toată părerea de rău, toate scuzele, nu te-au adus înapoi. Căci toată absența ți-a fost suficientă să apuci pe drumul tău.
Trebuia să fii tu cea care stătea, în acele seri, lângă mine în pat. Dar, probabil, erai într-un alt pat, trupul fiindu-ți mângăiat și sufletul fiindu-ți dezmierdat.
Totuși, să fii iubită!
Pe post de post scriptum, un bărbat inteligent, după ce pierde o femeie pe care o iubea cu toată ființa, învață să fie unul mai bun!